Tatăl lui Ștefan

{înapoi la Despre noi}

Cand Stefan a implinit 3 ani, am inceput sa realizam ca ceva nu este in regula cu el. Lipsea complet contactul vizual, nu vorbea absolut deloc, era absent, era in lumea lui. Crizele cu plansete, urlete in care incerca sa se raneasca erau din ce in ce mai dese. Cu toate acestea, era un copil vesel, interesat de animale si natura. In special de dinozauri. Era ca o statuie mica, vesela si cu ochi mari.

In 2013 Stefan a fost diagnosticat cu autism si cu sanse minime de "recuperare". Mama lui Stefan, a spus ca ar trebui sa-l lasam pe Dumnezeu sa decida ce se va intampla cu el.

In Iulie 2014 am aflat de cazul lui Radu Nedescu si am devenit din ce in ce mai interesat de subiect. Asa am aflat ca mama lui, dna. Cristina Nedescu, are o fundatie ce sprijina copiii cu Autism. In August 2014 am avut primul contact telefonic cu dna. Nedescu ca mai apoi, la cateva zile sa ne si intalnim, bineinteles si cu Stefan. De la primul contact si pana cand Stefan a "parasit" Centrul "Horia Motoi", zi de zi, era vesel si bucuros ca merge acolo ca sa invete si sa se joace. In toata perioada cat Stefan a fost la Centrul "Horia Motoi" evolutia lui a fost fantastica. Puteai realiza de la zi la zi imbunatatiri in felul lui de a fi, de a se integra, de a interactiona cu cei din jur.

Chit ca a fost in tabara la munte sau ca facea activitatile zilnice, bucuria lui de a merge la Centru era imensa. Iar mersul la gradinita a devenit mult mai placut datorita sistemului de shadowing propus de Centru. Intr-un timp foarte scurt (2-3 luni) a inceput sa vorbeasca si sa se bucure ca poate vorbi. Odata cu vorbitul, crizele de plans si urletele au disparut (nemaiexistand frustrarea non-comunicarii), iar integrarea si socializarea au mers din ce in ce mai bine.

Azi, Stefan locuieste in Germania. Merge la o scoala normala si este cel mai bun din clasa. A fost si aici diagnosticat cu o tulburare din spectrul Autist si anume Sindrom Einstein. Are un IQ peste medie. Este in continuare un mare iubitor de natura si spera sa devina un mare paleontolog. Stefan, azi, face sport (innot, merge cu bicicleta sau cu goKartul, plimbari in padure, Wing Tsun), are prieteni si este foarte bine integrat la scoala. Toata lumea ii spune "Herr Lehrer" (dom' Profesor) avand in vedere ca este un mare pasionat de carti.

Ceea ce a ajuns astazi Stefan i se datoreaza in special lui, dar nu cred ca ar fi reusit vreodata fara ajutorul personalului de la Centru (Andreea, Deea, Luci, Sorina, Violeta, Cristina, Ioana si Ruxandra - logopeda). Imi cer scuze daca am uitat pe cineva, dar cred ca toate persoanele implicate in Centrul "Horia Motoi" sunt foarte dedicate cauzei, incercand sa ajute niste copii care, din pacate, in Romania sunt vazuti ca bolnavi.

Totodata, eu cred ca am reusit sa-mi inteleg mai bine copilul si nevoile lui reale (sistem bazat pe rutine, stabilitate, sport pentru cresterea increderii de sine) in tot timpul petrecut de Stefan la Centru si in timpul sedintelor la care participam sau a "lectiilor deschise".

Sincer, le multumesc din suflet ca mi-au ajutat copilul!