Creșterea interesului social stă la baza abordării terapeutice pe care o avem cu orice copil. Și când spun orice copil, mă refer chiar la tot spectrul: de la copii care nu acceptă nici să le pui mâna pe jucării, la copii care au ca singură recompensă autostimularea, la copii care vorbesc, împărtășesc și sunt dornici de prezența altor copii. Interesul social e cheia către predarea oricărei abilități. Desigur, și a socializării cu ceilalți. Dar nici pentru noi nu a fost mereu așa.

Evenimentul care ne-a deschis ochii a fost o tabără de acum 7 ani în care am privit înmărmurite cum copiii noștri nu interacționau deloc. Era clar că nu generalizaseră abilitățile pe care le credeam însușite la centru și că erau total debusolați într-un mediu natural, fără structură și „sterilizare”. Atunci ne-am dat seama că socializarea e mult mai mult decât copii care stau împreună în același loc, fără să se observe, la fel cum stau la grădi atunci când trebuie să picteze împreună un desen, fiecare fiind concentrat pe bucățica lui, fără măcar să ridice privirea la colegi. Socializarea e un dans al unor abilități complexe, de la atenție împărtășită la cooperare, de la flexibilitate la toleranță, de la capacitate de generalizare la a fi un bun ascultător.

Am pornit de la doi copii din centru, apropiați ca vârsta și abilități, care urmau să meargă la grădiniță. Făceau zilnic o „oră comună”, adică o oră care imita cât mai îndeaproape grădinița. Au devenit din ce în ce mai interesați unul de celălalt, își căutau prezența și, mai ales, abilitățile de care aveau nevoie la grădiniță s-au dezvoltat considerabil, amândoi reușind să meargă la grădi fără însoțitor. Ne era clar că eram pe drumul cel bun, așa că am decis să le mai adăugăm o oră zilnic în care să se și joace, ce poate fi atât de greu? Ei bine, atunci când am schimbat cadrul și focusul nu mai era pe activitățile structurate de grădi, am avut o altă surpriză: copiii noștri se jucau paralel și nu aveau nicio idee cum să interacționeze unul cu celălalt.

Odată ce am separat aceste două ore în funcție de nevoi, am definit mai bine abilitățile specifice fiecăreia și toți copiii din centru care erau pregătiți au participat la aceste ore, am putut să lansăm modulele de socializare și pentru copiii din afara centrului. În acest moment, centrul e cel mai viu între orele 16 și 18. Auzi râsete, copii care se revăd cu bucurie, fie că fac zilnic terapie la noi sau vin doar la orele de socializare de două ori pe săptămână, au conversații despre lucrurile care-i interesează și sunt, cu adevărat prieteni.

La fel ca în cazul taberei, acest moment a fost important pentru că a marcat o nouă schimbare: am definit și separat ora de  pregătire pentru grădi și ora de socializare prin joc. Două ore diferite, dar complementare, care vizează abilități sociale diferite.

• urmărește educatoarea

• urmărește și imită colegii

• înțelege și răspunde la instrucții de grup („toată lumea să...”)

• împarte materialele și jucăriile cu alți colegi.

• participă la jocuri sociale de grup (rață-gâscă, v-ați ascunselea)

• inițiază jocuri cunoscute de grup

• acceptă jocurile propuse de ceilalți, negociază ordinea jocurilor propuse

• își așteaptă rândul

• știe interesele colegilor lui.